Siberiana de vanzare

Pisica Siberiana - Personalitate

 

Siberienele sunt pisici afectuoase cu o doză echilibrată de personalitate şi spirit de joacă. Ele acceptă uşor să fie ţinute în braţe, iar crescătorii au observat că aceste pisici sunt fascinate de apă, adesea aruncându-şi propriile jucării în vasul de apă sau investigând căzile de baie când sunt umede. Siberienele se arată foarte inteligente prin abilităţile lor de a rezolva orice problemă pentru a-şi atinge scopul. În pofida dimensiunilor lor, sunt foarte agile şi bune săritoare capabile să se caţere pe biblioteci dintr-un singur salt. 

 

Pisica Siberiana - Caracteristici

 

Pisisca Siberiană este una din cele mai mari rase de pisici domestice. Crescătorii au stabilit că masculii pot cântări între 8 – 12 kg în timp ce femelele ajung la o greutate corporală între 6 – 8 kg. Cum stă bine unei pisici care a supravieţuit unui climat aspru din Siberia, aceasta are o blană lungă, groasă cu un guler cu pliuri şi un substrat de păr des care devine mai gros în vreme rece. Firele de păr uleioase conferă blănii o rezistenţă bună la apă. Toate culorile şi petele sunt acceptate excepţie făcând cele care sunt colorate doar la extremităţi, deşi în Rusia există Siberiene cu extremităţile colorate dar care poartă denumirea de Nevsky Masquerades.

 

Pisica Siberiana - Istoric

 

Această rasa considerată nouă în Statele Unite este demult prezentă pe continentul Asiatic şi European. Nu se cunoaşte cu exactitate când şi cum Pisica Siberiană şi-a croit drum către Siberia (şi totodată către Moscova şi Sankt Petersburg), dar există teorii precum emigranţii ruşi ar fi adus această rasă. Pisicile au rezistat şi s-au dezvoltat într-o rasă cu păr lung si rezistent, capabilă să facă faţă condiţiilor vitrege ale zonei. Apoi rasa s-a răspândit în întreaga Europă ajungând să fie menţionată în cartea lui Harrison Weir publicată în secolul XIX “Pisicile noastre şi totul despre ele” ca fiind una dintre cele trei rase cu păr lung prezentate la prima expoziţie de pisici din Anglia în anii 1700. 

 

Crescătoarea Elizabeth Terrell din Baton Rouge, Louisiana, este creditată cu aducerea Siberienei la crescătorii americani de pisici. În calitate de crescătoare de Hymalaya-ene şi pasionată de cultura rusă, Terrel a publicat în 1988 într-o revistă de specialitate un articol prin care solicita crescătorilor să doneze Hymalaya-ene pentru a ajuta rasa să se stabilească în Rusia. A contactat-o pe Nelli Sachuk, membră a clubului de pisici Petersburg Kotofei, club este afiliat la ACFA. Clubul Kotofei, numit asttfel după un personaj legendar din Rusia care a avut cap de pisică, este unul dintre puţinele cluburi de pisici din Rusia, care extind pedigree-uri oficiale. Până de curând, Rusia nu  a permis cetăţenilor să deţină orice fel de animal de companie în casă, cu pedigree sau nu, din cauza lipsei de locuinţe şi a produselor alimentare. După apariţia în 1987 a clubului Kotofei recordurile crescătorilor au început să fie păstrate. Prima expoziţie de pisici a avut loc la Moscova în 1988.

 

Terrel i-a trimis lui Nelli Sachuk patru Hymalaya-ene, primind în schimb trei Siberiene la data de 28 iunie 1990, un mascul (cu un nume impesionant – Kaliostro Vasenjkovich) şi două femele (Ofelia Romanova şi Naina Romanova). 

Cu mult timp în urmă, Pisica Siberiană îi captivase inima şi agenda pesonală lui Terrel. A început să investească mii de dolari şi multe ore din viaţă pentru a obţine cât mai multe pisici şi pentru a face recunoscută rasa în America. Alţi crescători i s-au alăturat şi împreună au pornit pe un drum lung de recunoaştere a rasei de către asociaţie.

 

Terrel a schimbat standardul American cu cel Rusesc, adaptat bineînţeles la cerinţele crescătorilor americani. Temerile lui Terrel referitoare la această rasă s-au adeverit prin faptul că pentru a avea un stoc suficient era foarte dificil şi necesita foarte mult timp, şi nu orice pisică numită Siberiană avea pedigree. Până când pisica nu era înregistrată la unul din cluburile din Rusia, având “metruka” (certificate de naştere), putea fi considerat un exemplar mixt de pisică ce se putea cumpăra foarte ieftin din pieţele ruseşti.

 

De când s-a aflat că americanii plătesc bani grei pentru o Siberiană, anumite pisici au început să fie greşit reprezentate. De pildă, unii oameni neinformaţi despre diferenţele între pisici cu pedigree şi cele de rasă mixtă, vor spune că pisicile lor sunt Siberiene, la fel cum mulţi americani care cred că orice pisică cu blană lungă este o Persană sau o Angora. A obţine o siberiană din Rusia la momentul actual, zice Terrel, este ca şi cum ai juca o mică Ruletă Rusească.

 

Terrel a înfiinţat un club înregistrat al crescătorilor numit Taiga (numit astfel după pădurile din Taigaua Siberiană) pentru a suţine puritatea rasei şi a o promova în rândul crescătorilor. Deoarece această rasă este încă rară, crescătorii s-au arătat interesaţi răaspunsul lor fiind unul pozitiv. Acceptarea deplină este acum doar o problemă de timp.