COSMOTE | 
Pisica Norvegiana de Padure - Personalitate
Atlete innascute, pisicile norvegiene de padure adora sa isi bage nasul in sertare, biblioteci si sa se catere pe cele mai inalte varfuri ale copacilor decorativi pentru pisici. Wegies, sunt pisici active si jucause si isi pastreaza spiritul zglobiu pana tarziu la maturitate dar nu va lasati amagiti de musculatura impresionanta si blana adaptata la toate anotimpurile. Ele sunt dulci, prietenoase si acorda o mare atentie familei, iubindu-si stapanii foarte mult. In ciuda anilor petrecuti in salbaticie in padurile Norvegiene, sau poate datorita acestui fapt, ele ar prefera mai degraba se le alintati si sa le cocolositi decat sa iasa la vanatoare.
Din cauza faptului ca au trait in salbaticie ani de-a randul si au trebuit sa supravietuiasca par ca nimic nu le sperie foarte tare. Ele interactioneaza usor cu oamenii necunoscuti si accepta cu calm situatiile neprevazute; Pisicile de padure sunt linistite si puternice. In schimb sunt mari ”torcatoare” mai ales cand se aseaza langa cei dragi. Dornice de plimbari in natura si sociabile, ele nu se ataseaza doar de o singura persoana ci mai degraba iubesc pe toata lumea in mod egal, neconditionat si entuziast.
Pisica Norvegiana de Padure - Caracteristici
Blana dubla caracteristica pisicii norvegiene de padure variaza in lungime in functie de perioada anului. Pisica trece printro perioada de ”naparlire” primavara cand blana de iarna este indepartata, si o ”naparlirea” de toamna cand blana de vara este indepartata. In aceste perioade ale anului se recomanda pieptanatul frecvent pentru daca nu va dorit straturi de par ”sezonier” asezat peste tot. In restul anului Wegies necesita totusi o ingrijire minima deoarece are tendinta sa tina la blana sa, poate in memoria iernilor grele petrecute in padure.
Pisica Norvegiana de Padure - Istoric
Pisica Norvegiana de Padure, numita si ” skogkatt” (pisica de padure ) din Norvegia, este o rasa naturala si in ciuda aspectului sau un pic fioros ea nu este descendenta nici unei rase de feline salbatice. Pisica de Padurea ajuns probabil in Norvegia din Europa, din descendenti ai pisicilor domestice introdusi Europei de nord de catre romani. Se spune ca Pisica Norvegiana de Padure a existat din antichitate pe acel teritoriu, deoarece in literatura de specialitate s-a amintit de multe ori de o pisica de talie mare cu parul lung inca de pe vremea mitologiei Norse. Estimarile legat de aparitia acestei rase variaza foarte mult. Cele mai multe legende Norse au fost trasmise prin viu grai si au fost intr-un final inregistrate in ceea ce se numeste ”Poemele Edda”, scrise undeva intre anii 800iHr si anii 1200iHr. Aceste mituri sugereaza faptul ca pisicile domestice au fost in Norvegia de sute, posibil , mii de ani. Daca pisicile descrise in aceste legende sunt pisicile de padure acesta va ramane inca un subiect deschis.
Cand pisicile au ajuns in tarile nordice, cel mai probabil aduse de colonisti, comercianti sau cruciati, precursorii rasei aveau probabil parul scurt deoarece pisicile aduse de Romani proveneau din Egipt (in general) si erau varietati cu parul scurt. Pisicile au supravietuit si cu trecerea timpului s-au adaptat la climatul sever. Nordul Norvegiei unde soarele nu apune niciodata din 12 Mai pana la 1 August, si unde noptile de iarna sunt deopotriva lungi si intunecoase, toate acestea s-au dovedit a fi teste grele de indurat pentru aceste biete pisici. Dupa ce timp de secole au vanat in padurile norvegiene, ele si-au dezvoltat o blana lunga, deasa si rezistenta la apa, constitutia lor a devenit mai robusta, au devenit foarte agile si inteligente, si si-au ascutit instinctele de supravietuire.
Primele eforturi de omologare a acestei rase au inceput in anul 1930. Primul club de pisici norvegian a fost inregistrat in 1934 si in 1938 prima ”Pisica de Padure” a fost prezentata la o expozitie de specialitate din Oslo, Norvegia. Cel de-al II lea razboi mondiala a incetinit procesul de reproducere si promovare a rasei si dupa razboi rasa aproape ca a fost decimata. Incrucisarea cu pisica domestica cu par scurt norvegiana (numita si ” hauskatt”) a amenintat deasemenea puritatea rasei de pisici de padure norvegiene. Abia in 1970 crescatorii de pisici din Norvegia au inceput un program serios de reproducere pentru a proteja si perpetua rasa de pisici de padure norvegiene.
Wegies (dupa cum sun numite ,in mod afectuos, pisicele de padure ) a sosit in Statele Unite in 1980. In acelasi an un mic grup de iubitori ai acestei rase au infiintat ”Asociatia Iubitorilor Pisici Norvegiene de Padure ” si au inceput sa depuna eforturi sustinute pentru obtinerea recunoasterii rasei de catre registrele specializate nord americane. TICA (Asociatia Internationala a Pisicilor) a fost prima care a recunoscut rasa si a acceptat-o pe Wegie la campionatul CFA din 1984. Rasa a obtinut titlul campionatului CFA in 1993, aceasta reusind sa castige recunoasterea fiecarei asociatii in parte pana la ACA (Asociatia Americana a Pisicilor), in 1995.
